

                              ADIO



          De-acuma nu te-oi mai vedea,

          Ramii, ramii cu bine!

          Ma voi feri in calea mea

                         De tine.



          De astazi dar tu fa ce vrei,

          De astazi nu-mi mai pasa

          Ca cea mai dulce-ntre femei

                         Ma lasa.



          Caci nu mai am de obicei 

          Ca-n zilele acele,

          Sa ma imbat si de scintei

                         Din stele,



          Cind degerind atitea dati,

          Eu ma uitam prin ramuri

          Si asteptam sa te arati

                         La geamuri.



          O, cit eram de fericit 

          Sa mergem impreuna,

          Sub acel farmec linistit

                         De luna!



          Si cind in taina ma rugam

          Ca noaptea-n loc sa steie,

          In veci alaturi sa te am,

                         Femeie!



          Din a lor treacat sa apuc

          Acele dulci cuvinte,

          De care azi abia mi-aduc

                         Aminte.



          Caci astazi daca mai ascult

          Nimicurile-aceste,

          Imi pare-o veche, de demult

                         Poveste.



          Si daca luna bate-n lunci

          Si tremura pe lacuri,

          Totusi imi pare ca de-atunci

                         Sunt veacuri.



          Cu ochii serei cei dintii 

          Eu n-o voi mai privi-o...

          De-aceea-mi urma mea ramii-

                         Adio!



                    (1883, 5/17 iunie)





.

